marți, 14 iunie 2016

 Lumea copilariei

A trecut ceva vreme, de cand eram doar un copil, fara griji si responsabilitati, cu gandul doar la joaca. Ma trezeam cu gandul de a iesi afara, pentru a fi alaturi de prietenii mei, petreceam ore in sir jucand "Elasticul", "Tara, tara, vrem ostasi", "Sapte pietre" si cate alte jocuri. Cu greu, ma aducea mama seara in casa. In acea perioada, alte tentatii nu aveam iar jucarii mult prea putine.
Acum, copiii au in casa depozite de jucarii in defavoarea socializarii. Din dorinta de a ne demonstra mereu dragostea fata de odraslele noastre si parca pentru a compensa absenta tot mai mare de langa ei, oferim daruri cu fiecare ocazie. O fi bine, o fi rau, nu stiu. Si eu, am inghesuit in casa, o mare de jucarii si am cedat mai mereu rugamintilor fiului meu. Nu imi pare rau si  cred ca, pana la un punct, jucariile au rolul lor in dezvoltarea psiho-emotionala a copilului dar si a abilitatilor si aptitudinilor sale.
 Cum poate fi copilaria fara jucarii? Nu stiu si nici nu vreau sa imi imaginez, pentru ca, ea va fi cu siguranta mai trista. Chiar si noi adulti, ne bucuram cand primim de la persoana iubita un animalut de plus sau nu rezistam atunci cand vedem o minge sau o masina cu telecomanda.
Asadar, intr-o lume plina de probleme cotidiene, jucariile reusesc sa ne aduca zambete pe fata si ne faca viata mai frumoasa.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu