In timp ce unele mame, renunta usor la pruncii, pe care nu i-au dorit, alte femei sunt dispuse sa se sacrifice in orice moment pentru odrasla lor. Pentru acestea, mica fiinta purtata in pantece si mai apoi ocrotita cu mult drag, reprezinta insasi sensul vietii. Nimic nu este mai important decat sanatatea si fericirea propriului copil, asa ca se lupta ca niste leoaice, cand simt pericolul.
Timpul si faptele au demonstrat ca, si bunica mea a fost una dintre fiintele devotate copiilor ei. Desi avea o viata grea, cu bunicul, care era un om dur, violent si foarte autoritar, nu precupetea nimic, pentru a-si ajuta cei trei copii.Din cauza iesirilor violente ale sotului ei, deseori bunica mea isi dorea sa fuga impreuna cu copiii ei, departe de omul de langa ea, insa mereu renunta la planul ei aventurier, cu gandul la grija zilei de maine. Plangea, se ruga la Dumnezeu si isi spunea ca trebuie sa reziste, pana cand copiii vor fi pe picioarele lor.
Viata ei nu era nici pe departe una fericita, insa nu arata asta nimanui. Isi iubea copiii ca pe ochii din cap si era mereu un scut pentru ei in fata agresivitatii tatalui lor. Anii au trecut iar suferinta traita nu a schimbat-o. A ramas pana la sfarsitul zilelor ei o femeie buna, care transmitea energie pozitiva celor din jur iar copiii au pretuit-o pentru daruirea ei. A inchis ochii, bucuroasa ca, efortul ei a fost rasplatit iar copii ei au ajuns oameni demni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu